Nu-ți mai amintești cum era viața ta de dinainte de bebe. Sau ți-o amintești perfect dar realizezi, din ce în ce mai mult, că s-a schimbat radical. Ai acasă un mic pui de om care depinde numai de tine și care-ți solicită atenția clipă de clipă. Uneori doarme mult, dar tu nu apuci să te odihnești, căci ai atât de multe de făcut prin casă. Alteori doarme doar o clipă – ai clipit și s-a trezit, nici măcar un duș nu ți-ai putut face…
Știu cum e, am fost acolo…
…și te asigur că ce simți tu acum, e perfect natural și, deși e greu, e normal. Toate gândurile în contradictoriu care-ți invadează mintea, sentimentul de vinovăție, sentimentul de dragoste care te copleșește, senzația că nu ai aer, grijile și temerile – toate sunt perfect normale. Nu știu cât ajută să știi, dar, odată cu tine, alte sute sau mii de mămici trăiesc și simt ca tine. Fiecare om e diferit, fiecare dintre noi simte și trăiește diferit fiecare clipă, însă trebuie să știi că nu ești singură! Suntem toate aici, lângă tine!
Nu-ți fie rușine sau teamă să ceri ajutor!
Nu te sfii, e normal să vrei o gură de aer. E ok să vrei să-ți poți face un duș, cât timp tăticul, bunica, mătușa ori prietena cea mai bună stă cu bebe! E în regulă să vrei să-ți faci o cafea și să stai pur și simplu, fără ca mâinile să-ți fie pline de bebe mic. E normal să vrei să ieși din casă singură, tu cu gândurile tale, să mergi la magazin sau la o plimbare. Nimic din ce simți nu e greșit, nimic nu e anormal.
Oricât te-ai fi documentat sau ai fi discutat înainte ca micul pui de om să se nască, nimic nu te-a învățat cum să fii mamă. Tu și bebe sunteți o echipă. El te învață, tu îl înveți. Ai încredere în tine, în corpul tău și-n bebe! Și da, chiar dacă e frumos, e al naibii de greu și e normal să te simți copleșită!
Odată cu copilul, te naști și tu
Ai văzut tu, în fața blocului, o mamă atât de calmă, și părea atât de odihnită! Oare ea doarme noaptea? Oare bebelușul ei nu are colici? Oare copilașul doarme singur în pătuțul lui? Oare îl alăptează? Să știi că, uneori, aparențele înșeală! E valabil și-n cazul acesta. Mamele sunt obosite, mamele își fac griji chiar și atunci când nu au un motiv evident – face parte din natura noastră, din momentul în care dăm naștere copilului! Odată cu copilul, te naști și tu – iar bebelușii vin la pachet cu milioane de gânduri și cu un taifun de emoții, astfel că totul capătă o intensitate incomensurabilă! Vrem liniște, dar când copiii cresc ne e dor de clipele în care erau mici. Vrem să meargă, dar apoi ne îngrijorăm că aleargă și se pot lovi. Când sunt independenți, ce bine era când îi simțeam aproape și ne strigau să le oferim sprijin în toate-n și-n orice!
Articolul ăsta nu are început și nici sfârșit…
E un mini-articol atipic, e mai mult o declarație. E o declarație de putere și de vulnerabilitate. E o mână de ajutor întinsă către tine, e în același timp o îmbrățișare, dar și o privire sinceră direct în ochi! Suntem aici împreună, alături de tine. Strigă când simți că nu mai poți, spune ce simți, nu-ți fie rușine, nu te îngrijora, nu te mai critica! E tare greu și e normal! Știi ce se spune? Că e nevoie de un întreg sat ca să crești un copil! Noi, mamele, suntem satul tău! Noi, femeile, suntem puternice chiar și atunci când suntem vulnerabile. Trebuie doar să tragi aer în piept, uneori chiar și să plângi, să privești înainte și să crezi în tine! Poți face asta, iar dacă nu știi cum, noi suntem aici lângă tine, așa cum și tu ești lângă noi!
Lasă un răspuns